A fost o zi însorită

Şi tare mult mi-a plăcut. M-am jucat cu mingea, m-am jucat cu Alma, iar m-am jucat cu mingea, am dormit în zăpadă, m-am rostogolit în zăpadă… Eh, viaţă grea.

Bine v-am regăsit!

Ehe, au trecut deja doi ani de când s-a lăsat tăcerea aici, pe blogul meu. Sper că mă veţi ierta pentru aceasta. Şi ştiu că nu vă va fi greu s-o faceţi. Sunt atât de adorabil!

N-am să vă plictisesc cu lunga poveste a celor întâmplate în acest răstimp. Poate că, în timp, vă voi oferi postări retrospective, ilustrative, care vor acoperi perioada listă. De fapt, sunt sigur că voi face asta, ce mai tura-vura!

Acum, pentru un nou început, vă ofer două fotografii foarte recente. De astăzi. În ambele am ales să-i cedez prim-planul surioarei mele, Alma. Da, aţi citit bine. Am o surioară. Vitregă, e drept. Înfiată, venită din îndepărtata Capitală. Pentru noi însă lucrurile astea nu înseamnă mare lucru.

V-o prezint, aşadar, pe zgubilitica Alma!

This slideshow requires JavaScript.

Melancolie

Gânduri adânci la ceas de seară, după ploaie, când a ieşit un curcubeu superb.

This slideshow requires JavaScript.